•  
  • Ghid Cazare Romania - Aproape toate locurile bune de cazare din Romania

 

Autentificare / Inregistrare

Intra in contul tau:
 
     
   
     
 
     
   
     
 
 
 
Nu ai un cont? Creaza un cont facand click aici ... Ai un cont si ai uitat parola? ...
 
 
 

Abonare noutati

 
Newsletter cu Oferte Aboneaza-te la newsletterul Ghid Cazare Romania sa primesti cele mai bune oferte. Fii primul!
 
 
     
   
     
 
     
   
     
 
 
trimite
 
 

Share

 
 
 
 

Linkuri utile

 
 
 
 
 

Judete / Localitati

 
 
 
 
Manastirea Cernica
 
 
 
 

Despre Manastirea Cernica

 
 
Localizare: manastirea este situata in comuna Cernica, judetul Ilfov

Cai de acces: Pe DN 3 Bucuresti, spre Est pana in comuna Pantelimon, apoi spre dreapta pe DL pana in comuna Cernica (12 km).

Coordonate GPS:
44° 26' 5.74" N  26° 15' 30.69" E 


Ctitorie a marelui vornic Cernica Stirbei si a sotiei sale Chiajna, Sfanta Manastire Cernica este atestata documetar din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Voda Serban, fiul lui Mihnea Voda. Documentul consemneaza: "Am cumparat satu Florestii dupa Colentina de la Nedelcu si Stroe, feciorii lui Radu Captaru si am zidit o monastire la leatu 1608 cu hramul Sfantului Ierarh si facatorul de minuni Nicolae de la Mira Lichiei in capul mosiei mele cea de mai sus aratata, intr-un ostrov langa Florestii din mijloc ce se vecinesc cu Serban Voda". Ctitorul a inzestrat lacasul pentru a asigura "hrana parintilor ce vor petrece intr-insa cu viata de obste fara sa fie supusi cuiva", specificand ca nimeni "din neamul meu sa nu fie slobod de a se atinge de dansa, sau sa puie egumen, ci sa fie staret din acei parinti ce vor petrece cu viata de obste spre pomenirea mea, a sotiei mele si a neamului meu, in veacul de acum si cel ce va sa fie".

Ctitorie a marelui vornic Cernica Stirbei si a sotiei sale Chiajna, Sfanta Manastire Cernica este atestata documetar din anul 1608, din timpul domniei lui Radu Voda Serban, fiul lui Mihnea Voda. Documentul consemneaza: "Am cumparat satu Florestii dupa Colentina de la Nedelcu si Stroe, feciorii lui Radu Captaru si am zidit o monastire la leatu 1608 cu hramul Sfantului Ierarh si facatorul de minuni Nicolae de la Mira Lichiei in capul mosiei mele cea de mai sus aratata, intr-un ostrov langa Florestii din mijloc ce se vecinesc cu Serban Voda". Ctitorul a inzestrat lacasul pentru a asigura "hrana parintilor ce vor petrece intr-insa cu viata de obste fara sa fie supusi cuiva", specificand ca nimeni "din neamul meu sa nu fie slobod de a se atinge de dansa, sau sa puie egumen, ci sa fie staret din acei parinti ce vor petrece cu viata de obste spre pomenirea mea, a sotiei mele si a neamului meu, in veacul de acum si cel ce va sa fie".

In "Istoria Sfintei Monastiri Cernica" monahul Casian Cernicanul - primul istoriograf al manastirii - mentioneaza ca dupa o perioada "nu se stie bine cum s-au pustiit pentru ca traditiile tac si nu vorbesc deslusit, fara numai dupe istorisirea batranilor si dupe oarecare semne. Se zice ca a fost o ciuma foarte mare si care se crede ca este adevarat, pentru ca se pustiise locurile acestea ..., parintii dintr-insa unii murise, iar altii fugise la munte ca sa-si scape viata". Ultimii supravietuitori, "insuflati de Duhul Sfant au prescris toate hrisoavele ale tuturor mosiilor fericitului Ctitor care acestea sint: Florestii dupe Colentina, Florestii din mijloc, Popestii; Aninisul, Clincenii, Magura, Predealu, Curestii, Saratu, Valenii, Berivoiestii, Lacurestii, alti Lacuresti, Obilesti, Sgariata, Limotesti si alte mai multe". Hrisoavele in original au fost duse la Mitropolie, iar copiile au fost zidite intr-un tavan. Ulterior aceste documente au fost gasite si cercetate. Sfantul Lacas a ramas nelocuit mai bine de 70 de ani, devenind pustiu deoarece "crescuse padurea si hiarele se inmultise de nu putea nimeni sa locuiasca pe aici; ca satele se pustiisera si nu se gasea nici un om de pe acea vreme ca sa spuie ce a fost pe aici. ... Ca ce puteai sa vezi in chiliutele bietilor calugari! se incuibasera broastele testoase si in Biserica unde savarsea Sfintele Rugaciuni, locuiau serpii si soparlele, dupe cum istoria ne arata".

Al doilea moment istoric important, la fel de valoros ca si ctitorirea de la 1608, este anul 1781 cand - la 1 Septembrie - vine la staretie Sfantul parinte si Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii Sfantului Paisie de la Neamt. Considerat al doilea ctitor al manastirii, el reface obstea de monahi risipita datorita razboaielor si ciumei, ridica din ruina biserica si tot ceea ce inseamna mostenirea sa materiala, acei ani constituind inceputul ascensiunii vietii monahale la Cernica. Venit de curand din Sfantul Munte Athos si dorind sa se intoarca acolo, parintele Gheorghe a refuzat mai multe staretii. In vis "i s-a aratat Arhiereul lui Hristos Nicolae" care i-a poruncit "sa-i curateasca locasul de hiare salbatice". Insotit de dascal, mergand pe jos pana in satul Florestii de Sus si intreband de schit, "pe multi ii prindea mirarea de cele intrebate de dansii, si mergand prin sat au gasit pre un batran ce stia cararea; au mers cate trei si au trecut pre niste lemne, ca apa era foarte mica, si trecand in ostrov abia au putut sa paseasca pana la Biserica". Cladirea veche de 173 de ani avea zugraveala deteriorata, dar pastra icoana Sfantului Ierarh Nicolae. Mai tarziu, la 5 septembrie 1797, aceasta icoana facatoare de minuni a fost imbracata in argint de boierul Patrascu Stancu. Traditia consemnata in scris de smeritul monah Casian Cernicanul mentioneaza ca Staretul Gheorghe "dupa ce s-au inchinat au intrat in Sfantul Altar si indata a vazut ca se descolaceste un sarpe groasnic. Iar Staretul a zis catre acel sarpe: ganu tatii, pana acum ai locuit tu aici, iar acum sa mi te duci, ca avem sa locuim noi, iar hiara cum a auzit acest cuvant degrab s-a dus". Impreuna cu ucenicii Atanasie si Serafim cu care venise de la Neamt, staretul Gheorghe a inceput munca de refacere a sfantului lacas cazut in paragina: "doua turle avand, dar erau cazute de cutremur, pardoseala era gaurita si mai de tot stricata de multa vechime. Din amvon se vedeau doua chiliute foarte daramate incat nu putea sa locuiasca nimeni in ele. Din naintea Bisericii era un salcam gros... si langa salcam era niste daramaturi de case, ce fusese trapeza parintilor mai nainte si o pivnicioara sub ea. Aici este casa unde s-a gasit hrisovul vetrii si celelalte copiate si se mai afla daramaturi sub ele, in locul trapezei cei mari, unde acum este prescurarie, erau casele fericitului Vornic Cernica cazute pana in fata pamantului, dar pivnita sta fiindca era boltita". Celor trei pustnici au inceput a li se alatura altii astfel ca "pana toamna se facuse sase frati". Au petrecut prima iarna lucrand la cheresteaua "pentru dregerea caselor ca nu avea unde sa se adaposteasca nimeni", hranindu-se din mila credinciosilor si locuind in pivnita unde "pusese pae si acolo se odihneau". Noaptea staretul "isi invata fiii cei duhovnicesti invataturi de suflet folositoare, ca atat era de dulce la cuvinte incat putea sa scoata lacrimi si din inima de piatra, dupa marturisirea printului Mavrogheni ce arata intr-al sau hrisov zicand asa: Eu singur l-am vazut si de cuvintele lui foarte m-am folosit, ca este un barbat de Dumnezeu insuflat". Dupa un an si jumatate se stransesera 16 frati, "avand toti cate un toporas si toata ziua taiau la maracini de curatea locul si noaptea facea foc cu dansii si se culca pe langa dansul. Ca nimenea nu avea asternut al sau deosebit, ci care unde apuca acolo se culca vara, iar iarna in pivnita ..., iar pravila si-o savarsea numai cu cele sapte Laude fara de Sfanta Liturghie, ca nu avea cele trebuincioase". Ulterior, prin milosteniile familiilor Dudescu si Golescu, obstea care ajunsese la 33 de frati obtine cele trebuincioase. In anul 1784 "la Duminica Floriilor au trimis toate cele trebuincioase la calugarie si o mantie pentru Staretul si dupa o saptamana a trimis pe doi parinti la Parintele Mitropolit de-a facut pre Ghenadie preot si pre Irinarh diacon. Si de atunci inainte a inceput slujba Bisericei neincetat care se tine si pana astazi; si oranduind pravila Bisericii intocmai ca la obstile Sfantului Munte". In anul 1786, pe vremea Domnului Mavrogheni obstea numara 103 frati. "Acest iubitor de Hristos Domn se prinsese frate de cruce cu Parintele Staretul nostru Gheorghie si venea adesea de cerceta aceasta pustietate ce era atunci si sa veselea si manca la masa impreuna cu toti pustnicii 103, impreuna cu Staretul lor si vazand saracia lor, le-au facut tain de paine la cuptoarele domnesti si le trimitea cojoace, iminei, abale pentru rase si cele alte trebuincioase pentru imbracaminte si le-au dat bani de au facut moara in vadul lui Radu Captaru si alte asemenea mile". Razboiul cu nemtii din 1787 a intrerupt daniile, "iar Maria Sa Mavroghenie vazand ca au ramas parintii cu totul lipsiti, le-au dat Manastirea Curtea de Arges si o au stapanit mai bine de doi ani pana s-au facut pace si dupa aceia iar au inceput a-si primi milele de mai sus aratate pana in zilele Mariei Sale Alexandru Moruz si a Parintelui Mitropolit Filaret".
Ca sa se poata intretine, o parte din obstea de la Cernica ajunsa la un efectiv de 130 de frati, s-a statornicit la Caldarusani. Incepand cu 1793-1794 cand cuviosul Gheorghe ajunge staret si la Manastirea Caldarusani, intre cele doua asezaminte monahale se stabileste o stransa legatura: "sa linistea cate zile sedea in Caldarusani si apoi pleca la Cernica si sedea o vreme acolo si iar se intorcea la Caldarusani si in lipsa-i la Cernica ramanea parintele Timoftei de ingrija lipsa Staretului, care se numea egumen, si in Caldarusani ramanea Doroftei care slujea asemenea si asa-i era petrecerea parintelui Staret Gheorghie cand in Caldarusani, cand in Cernica". La Manastirea Cernica se afla un ostrov descoperit in 1782 de un frate care "umbland iarna prin padure dupe niste lemne trebuincioase, pentru ca vara nu putea umbla din pricina smarcului de apa, ca si acesta este ocolit de apa, dar nu este mare ca la celalalt si n-are limpezeala de apa imprejurul lui si umbland fratele prin acea padure, au vazut ca este pamant si dandu-i ocol a inteles ca este ostrov ca si celalalt si i-a spus parintelui Staret ca sa vie sa-l vada si cum l-a vazut foarte mult i-a placut si facand o punte, trecea vara intr-insul si a pus de l-au curatit de padure si au sadit vii, meri, peri si tot felul de poame, ... si a facut si vreo cateva colibi pentru parinti linistitori... A poruncit sa faca si o bisericuta dar n-au avut timp pentru ca s-au inceput rasboiul cu nemtii si era tara foarte tulburata". Abia in 1788 boierul Dan Brasoveanu a facut o Bisericuta in numele Sfantului Gheorghe "si mergeau parintii de se nevoiau toata saptamana, iar Sambata venea in ostrovul cel mare si se impartasea cu Sfintele Taine si Luni iar plecau acolo, dar nu toti, ci numai cei ce se alegeau de Staretul". Dainuind pana la 14 Octombrie 1802, aceasta bisericuta deteriorata de cutremur a fost refacuta prin grija parintelui Nicodim Greceanu. In 1831 parintele Calinic a daramat-o si a rezidit-o din temelii.  In 1785, aflandu-se la Caldarusani si imbolnavindu-se, staretul Gheorghe a numit ca succesor pe parintele Dorotei. Diata staretului Gheorghe de la Cernica, celebru text de asceza si mistica romaneasca, binecunoscut bibliografiei teologice, dateaza din acest moment. Mai apoi, Diata a fost intarita cu pecetea Sfintei Mitropolii si cu semnatura Parintelui Grigorie Mitropolitul, devenind un important indreptar duhovnicesc pentru monahi. Retragandu-se la Cernica, cuviosul staret Gheorghe s-a insanatosit si a mai trait 22 de ani. In 1806 "bolnavindu-se iarasi au strans pre toti parintii si le-au zis: ganii (dragii) tatii, sa stiti ca Cernica va merge foarte bine pana la al patrulea staret, iar de aci inainte Dumnezeu stie; si pe urma l-au asezat staret pe Parintele Iachint Ieromonahul ce-i fusese ucenic mai inainte, care nu de mult venise din Sfantul Munte. Pe Parintele Timoftei mai inainte il pusese iconom, iar Cuviosul Staret Gheorghie s-a dus catre domnul Duminica catre sapte ceasuri din noapte, staretind de la anul 1781 Septembrie 1 pana la anul 1806 Decembrie 3".

Al doilea moment istoric important, la fel de valoros ca si ctitorirea de la 1608, este anul 1781 cand - la 1 Septembrie - vine la staretie Sfantul parinte si Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii Sfantului Paisie de la Neamt. Considerat al doilea ctitor al manastirii, el reface obstea de monahi risipita datorita razboaielor si ciumei, ridica din ruina biserica si tot ceea ce inseamna mostenirea sa materiala, acei ani constituind inceputul ascensiunii vietii monahale la Cernica. Venit de curand din Sfantul Munte Athos si dorind sa se intoarca acolo, parintele Gheorghe a refuzat mai multe staretii. In vis "i s-a aratat Arhiereul lui Hristos Nicolae" care i-a poruncit "sa-i curateasca locasul de hiare salbatice". Insotit de dascal, mergand pe jos pana in satul Florestii de Sus si intreband de schit, "pe multi ii prindea mirarea de cele intrebate de dansii, si mergand prin sat au gasit pre un batran ce stia cararea; au mers cate trei si au trecut pre niste lemne, ca apa era foarte mica, si trecand in ostrov abia au putut sa paseasca pana la Biserica". Cladirea veche de 173 de ani avea zugraveala deteriorata, dar pastra icoana Sfantului Ierarh Nicolae. Mai tarziu, la 5 septembrie 1797, aceasta icoana facatoare de minuni a fost imbracata in argint de boierul Patrascu Stancu. Traditia consemnata in scris de smeritul monah Casian Cernicanul mentioneaza ca Staretul Gheorghe "dupa ce s-au inchinat au intrat in Sfantul Altar si indata a vazut ca se descolaceste un sarpe groasnic. Iar Staretul a zis catre acel sarpe: ganu tatii, pana acum ai locuit tu aici, iar acum sa mi te duci, ca avem sa locuim noi, iar hiara cum a auzit acest cuvant degrab s-a dus". Impreuna cu ucenicii Atanasie si Serafim cu care venise de la Neamt, staretul Gheorghe a inceput munca de refacere a sfantului lacas cazut in paragina: "doua turle avand, dar erau cazute de cutremur, pardoseala era gaurita si mai de tot stricata de multa vechime. Din amvon se vedeau doua chiliute foarte daramate incat nu putea sa locuiasca nimeni in ele. Din naintea Bisericii era un salcam gros... si langa salcam era niste daramaturi de case, ce fusese trapeza parintilor mai nainte si o pivnicioara sub ea. Aici este casa unde s-a gasit hrisovul vetrii si celelalte copiate si se mai afla daramaturi sub ele, in locul trapezei cei mari, unde acum este prescurarie, erau casele fericitului Vornic Cernica cazute pana in fata pamantului, dar pivnita sta fiindca era boltita". Celor trei pustnici au inceput a li se alatura altii astfel ca "pana toamna se facuse sase frati". Au petrecut prima iarna lucrand la cheresteaua "pentru dregerea caselor ca nu avea unde sa se adaposteasca nimeni", hranindu-se din mila credinciosilor si locuind in pivnita unde "pusese pae si acolo se odihneau". Noaptea staretul "isi invata fiii cei duhovnicesti invataturi de suflet folositoare, ca atat era de dulce la cuvinte incat putea sa scoata lacrimi si din inima de piatra, dupa marturisirea printului Mavrogheni ce arata intr-al sau hrisov zicand asa: Eu singur l-am vazut si de cuvintele lui foarte m-am folosit, ca este un barbat de Dumnezeu insuflat". Dupa un an si jumatate se stransesera 16 frati, "avand toti cate un toporas si toata ziua taiau la maracini de curatea locul si noaptea facea foc cu dansii si se culca pe langa dansul. Ca nimenea nu avea asternut al sau deosebit, ci care unde apuca acolo se culca vara, iar iarna in pivnita ..., iar pravila si-o savarsea numai cu cele sapte Laude fara de Sfanta Liturghie, ca nu avea cele trebuincioase". Ulterior, prin milosteniile familiilor Dudescu si Golescu, obstea care ajunsese la 33 de frati obtine cele trebuincioase. In anul 1784 "la Duminica Floriilor au trimis toate cele trebuincioase la calugarie si o mantie pentru Staretul si dupa o saptamana a trimis pe doi parinti la Parintele Mitropolit de-a facut pre Ghenadie preot si pre Irinarh diacon. Si de atunci inainte a inceput slujba Bisericei neincetat care se tine si pana astazi; si oranduind pravila Bisericii intocmai ca la obstile Sfantului Munte". In anul 1786, pe vremea Domnului Mavrogheni obstea numara 103 frati. "Acest iubitor de Hristos Domn se prinsese frate de cruce cu Parintele Staretul nostru Gheorghie si venea adesea de cerceta aceasta pustietate ce era atunci si sa veselea si manca la masa impreuna cu toti pustnicii 103, impreuna cu Staretul lor si vazand saracia lor, le-au facut tain de paine la cuptoarele domnesti si le trimitea cojoace, iminei, abale pentru rase si cele alte trebuincioase pentru imbracaminte si le-au dat bani de au facut moara in vadul lui Radu Captaru si alte asemenea mile". Razboiul cu nemtii din 1787 a intrerupt daniile, "iar Maria Sa Mavroghenie vazand ca au ramas parintii cu totul lipsiti, le-au dat Manastirea Curtea de Arges si o au stapanit mai bine de doi ani pana s-au facut pace si dupa aceia iar au inceput a-si primi milele de mai sus aratate pana in zilele Mariei Sale Alexandru Moruz si a Parintelui Mitropolit Filaret". Ca sa se poata intretine, o parte din obstea de la Cernica ajunsa la un efectiv de 130 de frati, s-a statornicit la Caldarusani. Incepand cu 1793-1794 cand cuviosul Gheorghe ajunge staret si la Manastirea Caldarusani, intre cele doua asezaminte monahale se stabileste o stransa legatura: "sa linistea cate zile sedea in Caldarusani si apoi pleca la Cernica si sedea o vreme acolo si iar se intorcea la Caldarusani si in lipsa-i la Cernica ramanea parintele Timoftei de ingrija lipsa Staretului, care se numea egumen, si in Caldarusani ramanea Doroftei care slujea asemenea si asa-i era petrecerea parintelui Staret Gheorghie cand in Caldarusani, cand in Cernica". La Manastirea Cernica se afla un ostrov descoperit in 1782 de un frate care "umbland iarna prin padure dupe niste lemne trebuincioase, pentru ca vara nu putea umbla din pricina smarcului de apa, ca si acesta este ocolit de apa, dar nu este mare ca la celalalt si n-are limpezeala de apa imprejurul lui si umbland fratele prin acea padure, au vazut ca este pamant si dandu-i ocol a inteles ca este ostrov ca si celalalt si i-a spus parintelui Staret ca sa vie sa-l vada si cum l-a vazut foarte mult i-a placut si facand o punte, trecea vara intr-insul si a pus de l-au curatit de padure si au sadit vii, meri, peri si tot felul de poame, ... si a facut si vreo cateva colibi pentru parinti linistitori... A poruncit sa faca si o bisericuta dar n-au avut timp pentru ca s-au inceput rasboiul cu nemtii si era tara foarte tulburata". Abia in 1788 boierul Dan Brasoveanu a facut o Bisericuta in numele Sfantului Gheorghe "si mergeau parintii de se nevoiau toata saptamana, iar Sambata venea in ostrovul cel mare si se impartasea cu Sfintele Taine si Luni iar plecau acolo, dar nu toti, ci numai cei ce se alegeau de Staretul". Dainuind pana la 14 Octombrie 1802, aceasta bisericuta deteriorata de cutremur a fost refacuta prin grija parintelui Nicodim Greceanu. In 1831 parintele Calinic a daramat-o si a rezidit-o din temelii.  In 1785, aflandu-se la Caldarusani si imbolnavindu-se, staretul Gheorghe a numit ca succesor pe parintele Dorotei. Diata staretului Gheorghe de la Cernica, celebru text de asceza si mistica romaneasca, binecunoscut bibliografiei teologice, dateaza din acest moment. Mai apoi, Diata a fost intarita cu pecetea Sfintei Mitropolii si cu semnatura Parintelui Grigorie Mitropolitul, devenind un important indreptar duhovnicesc pentru monahi. Retragandu-se la Cernica, cuviosul staret Gheorghe s-a insanatosit si a mai trait 22 de ani. In 1806 "bolnavindu-se iarasi au strans pre toti parintii si le-au zis: ganii (dragii) tatii, sa stiti ca Cernica va merge foarte bine pana la al patrulea staret, iar de aci inainte Dumnezeu stie; si pe urma l-au asezat staret pe Parintele Iachint Ieromonahul ce-i fusese ucenic mai inainte, care nu de mult venise din Sfantul Munte. Pe Parintele Timoftei mai inainte il pusese iconom, iar Cuviosul Staret Gheorghie s-a dus catre domnul Duminica catre sapte ceasuri din noapte, staretind de la anul 1781 Septembrie 1 pana la anul 1806 Decembrie 3".

Un alt moment istoric de o deosebita importanta pentru sfantul lacas, implinirea menirii sale, a fost prezenta in fruntea obstii timp de 32 de ani (1818-1850) a celei mai luminoase si reprezentative personalitati bisericesti a timpului, Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. Ctitor de manastiri si biserici, de spitale, scoli si case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante cladiri ale Manastirii Cernica. In timpul staretiei sale s-au ridicat cetatea si Biserica Sfantul Gheorghe, cladirea staretiei si aproape toate casele de pe insula care poarta numele aceluiasi sfant mare mucenic. Iubitor de cultura, a pus bazele unei valoroase biblioteci si a deschis o scoala de pictura bisericeasca. In septembrie 1850 a fost ales in scaunul episcopal de la Ramnicu-Valcea, de unde, batran si bolnav, s-a retras la Manastirea Cernica in mai 1867.  Aici a mai trait aproape un an ca simplu monah. La 11 aprilie 1868 Dumnezeu l-a chemat la Sine si a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe, ctitoria sa. Canonizarea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica s-a infaptuit la 23 octombrie 1955 in prezenta multor ierarhi romani si straini, a numerosi calugari, preoti si credinciosi. Moastele au fost asezate spre cinstire si inchinare in biserica Sfantul Gheorghe.


Site oficial
:
www.cernica.go.ro

Sursa: Site oficial al manastirii, Wikipedia
 
 
Comentarii
 
 
Numele tau:*
     
   
     
 
 
Email:*
     
   
     
 
 
Comentariu:*
     
   
     
 
 
Cod de securitate*
Click pe poza pentru a incerca alt cod
     
   
     
 
 
  trimite comentariul tau